Cum ar fi sa nu ne mai impiedicam de primul prag care ne iese in cale?
Cum ar fi sa nu ne mai punem singuri praguri in fata, in primul rand?

Daca nu se poate sta pe iarba la universitate, si cum noua ne place sa stam pe Pamant, putem gasi un loc unde asta nu este o problema.

Cum ar fi sa nu ne mai ne agatam de simboluri din trecut si sa gasim unele noi?

Eu din cate inteleg “revolutie” in contextul actual este o metafora, si cei din Spania se straduie din toate puterile sa sublinieze metafora incercand sa nu repete istoria cu revolutii a caror scop a fost sa inlocuiasca ceva concret, un regim, un dictator, o clasa si sa puna altele in loc poate mai bune, poate nu.

Din cate inteleg eu ei incearca tocmai sa aiba abordarea lor, nu una “istorica”, abordare in care sa se centreze pe om si viata pe care si-o doreste el, pe tehnologia existenta(destul de avansata, zic unii) si cum o putem folosi pentru a beneficia de o viata mai buna pentru toti, mai accesibila, inclusiv daca ar merita studiat scenariul in care fiecare cetatean sa poata vota de acasa(poate nu tot timpul dar cateodata sa faca acest lucru cand este o lege/masura cu impact major), sa se discute sistemul economic existent in care din cate se pare accentul cade pe organizatii si institutii si nu se vorbeste de “salvarea” sau “greutatile” oamenilor ci ale companiilor.

Discutii care desi la prima vedere pot parea doar discutii in van dar nu ar trebui sa ne impiedicam si de pragul asta pentru ca nu sunt doar atat, nu sunt doar discutii, sunt felul in care oamenii si-ar dori sa isi traisca viata versus felul in care si-o traiesc acum. A aduce o problema in d i s c u t i e este primul pas in rezolvarea ei. Si poate din discutie in discutie tot mai multi oameni o sa se gandeasca mai mult si la probleme de genul asta, globale. Din presa spaniola reise ca asta e cel mai mare castig, de pana acum, al #spanishrevolution ca oamenii au inceput sa discute peste tot, la orice colt de strada, cantina, terasa, sali de curs subiecte politice, economice, sociale.

Mai cred ca ar trebui sa existe si mai multa implicare online nu neaparat in discutii sterile in care fiecare sa caute sa isi impuna parerea pe un subiect(asta am putea face la intalniri), sau sa scrie un slogan(pentru asta e cearsaful de picnic de la intalnire), cat de cautare si impartire de informatii relevante.

Asta insa e parerea mea si nu contine nici o informatie relevanta. Destul de usor si comod pare totusi sa te impiedici de primul prag si sa nu mai ajungi afara, la soare.

Pentru a introduce pe cineva in context, care nu a auzit de #spanishrevolution, mi se pare destul de reusit filmuletul de mai jos:

ART. 3

Nu trebuie declarate, in prealabil, adunarile publice al caror scop il
constituie manifestarile cultural-artistice, sportive, religioase,
comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale ori care se desfasoara
in incinta sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes
public sau privat.

In cazul in care organizatorii unor astfel de adunari publice detin indicii
sau date ca desfasurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori ar putea sa duca la manifestari violente, au obligatia sa solicite, din timp, primariilor si organelor locale ale politiei, sprijin de specialitate.

Continuarea aici.

Am primit o informație conform căreia un anumit ONG cu orientare de extremă-dreapta, finanțat de partidul de guvernare, încearcă să deturneze sensul întâlnirilor noastre de duminică seara.

Afișul pe care aceștia îl folosesc pentru evenimentele create pe Facebook îl puteți vedea mai jos:

Paginile respectivelor evenimente, create pentru fiecare dintre marile orașe din România, conțin îndemnuri la violență și texte care încearcă să ducă în derizoriu mesajul inițial al întâlnirilor.

De asemenea, este folosită data de 19 iunie, nu cea adevărată ca proximitate temporală, care este cea de 12 iunie.

Ne vedem pe 12 iunie.

Prietenii de la “Miliția spirituală” au făcut o cercetare de teren în seara de 5 iunie. Din nou, răsuflăm ușurați că trăim într-un stat care ia în serios dreptul la liberă exprimare.

Ziua de duminică, 5 iunie, ar fi trebuit să fie o zi ca oricare alta pentru cetățenii liberei și prosperei Capitale ale îmbelșugatei Românii. Ca de obicei, hypermarketurile fuseseră luate cu asalt de români, promenadele din parcuri erau pline până la refuz, fleicile sfârâiau pe grătarele dintre mașini și Tatulici avea audiența constantă.

Această stare normală a lucrurilor, din păcate, nu a fost împărtășită și de vigilenții apărători ai statului de drept și ordinii publice, mai precis jandarmii români. Acești stâlpi de echilibru ai societății au primit o grea misiune, și din nou au făcut dovada eroismului pe care toți îl așteptam în mod justificat din partea lor.

După ce și-au luat adio de la cei dragi cu lacrimi în ochi, circumstanțele nefericite arătând că e posibil să nu se mai întoarcă din periculoasa misiune decât înveliți cu drapelul și în sunet sobru de fanfară, vajnicii apărători ai libertății cetățenești au plecat resemnați către unitățile lor.

Ordinele erau clare:

“Înăbușiți răscoala. Grupuri de tineri vor încerca să se așeze pe iarbă. În Piața Universității”.

“Pe iarbă???”, ar fi întrebat unii jandarmi, șocați la auzul abominabilei știri. “Să se AȘEZE?” – ar fi întrebat unul mai slab de înger, cu câteva momente înainte să se prăbușească pe jos, alb la față.

Dar acestea erau doar informațiile pe care le primiseră cei din rangurile inferioare. Doar câțiva superiori primiseră restul veștilor, la auzul cărora sângele le-a înghețat în vine:

“O să VORBEASCĂ între ei. Pe iarbă. Domnul fie cu voi.”

Clănțănind din dinți, unul a întrebat:

“Pa-pa-pancarte? O să aibă pancarte?”

“Da”, i s-a răspuns după un lung moment de ezitare. “Vor avea o pancartă. Dar, vajnicii mei camarazi, nu vă pierdeți cu firea. Vom fi acolo zeci, poate chiar sute de jandarmi, și vom beneficia de cele mai bune armuri, bastoane și tuburi de gaz lacrimogen. O asemenea aroganță nu poate fi tolerată.”

Ora 6 veni ca orice oră 6 de duminică, iminent și amenințător. Jandarmii scrâșneau din dinți uitându-se cu teamă la grupul amenințător de tineri zâmbitori și îmbrăcați colorat.

“Șefu’, când le scoatem dinții? Deja mă ia cu fiori de la zâmbetele astea nesimțite!”

“Nu încă. Legea 60/1991 spune clar că trebuie să găsim organizatorul, și trebuie să demonstrăm că e un protest. Abia după aia îi crăcănăm cu bătaia.”

“Șefu’, dar am vorbit cu niște rocheri de-ăștia, și toți spune că a venit aici pe cont propriu, fără organizatori. Dă capu’ lor, șefu’, îți vine să crezi? Și cică nu vrea să protesteze, doar să vorbească între ei!”

“Lasă că vedem noi dacă e așa. Așteaptă și vedem noi, ‘tu-le mama lor de sataniști.”

Tensiunea se acumulează în timp ce primul cur de tânăr arogant stâlcește primul fir de iarbă. Mai multe posterioare îi urmează exemplul. Încep și primele discuții, monitorizate atent de polițiști îmbrăcați într-un “civil” foarte conform, persoane greu de distins ca un grup de taximetriști la festivalul Woodstock.

Trec ore întregi de discuții între grupuri. Jandarmii transpiră abundent, neavând avantajul tactic al teroriștilor din iarbă, și anume pantaloni scurți, fuste și alte cârpe care permit aerisirea diferitelor părți ale corpului care cer asta la 30 de grade.

“Șefu’, ăștia ne sfidează în continuare și n-avem ce să le facem!”

“Hai acasă, dă-i în mă-sa. Mi-e foame.”

Jandarmii se întoarseră la familiile lor, care-i așteptau cu emoții. Lacrimi de bucurie au curs, cine îmbelșugate au fost consumate și aventuri palpitante din câmpul muncii au fost povestite la lumina caldă și jucăușă a televizorului care n-a pomenit nimic despre crudul război al nervilor din sângeroasa seară de 5 iunie 2011.

In urma evenimentelor de astazi ma simt nevoita sa fac cateva precizari.

In primul rand, incercati sa identificati agitatorii, sa eliminati aceste persoane din discutii si sa ganditi cat se poate pentru voi. Ne adunam pasnic sa discutam, nu sa marsaluim pe strazi, pana la Palatul Parlamentului.

Prezenta jandamilor a fost o surpriza, nu vad jandarmeria romana sa fi dat attending pe facebook la eveniment, dar din cate mi-au explicat au venit acolo din intamplare De obicei cand cineva calca pe iarba este trimisa jandarmeria, in Romania. Bine de stiut.

Alt lucru care trebuie inteles este ca nu avem lideri/organizatori si incercati sa explicati acest fapt si celor care chiar vor a gaseasca un “vinovat” pentru adunarea de la universitate. Am fost mai multi ca data trecuta, e un semn bun, ne vedem si data viitoare mai multi, mai informati, mai entuziasmati si mai pregatiti.

Sper de asemenea sa discutam, pentru ca picnic putem organiza si in alta parte.

Nu va lasati intimidati.

Spread the word!

………sunt indignata pentru ca acum, ca mama… ma doare sa-mi vad copiii imprastiati prin lume in cautarea mai binelui, sunt indignata ca trebuie sa lucrez in “exil” pentru acest fals bine, sunt indignata de neobrazarea celor care care ne guverneaza in haine de lup… si ne ametesc cu vorbe idioate… sunt indignata ca nu pot sa traiesc si sa-mi exprim capacitatea de creatie intr-o tara de corupti… sunt INDIGNATA ! Continue reading →

Tine-ti site-ul updatat si noi (2 din cluj) promovam cu stickere, flyere, afise.
Daca cineva este interesat sa se alature, contribuie este bine venit!

Nu mai bine faceti o sectiune wiki in care oricine poate adauga propuneri si sugestii ? Asa tot continutul ar fi organizat si s-ar ajunge mult mai repede la o forma finala universal acceptata a revendicarilor si a manifestului.

Eu propun:

1. Referendum national pentru retragerea trupelor romane din Irak, Afghanistan si Libia.

2. Referendum national pentru autorizarea oricarei interventii a fortelor armate romane in afara granitelor.

3.Audit financiar a tuturor institutilor Bisericii Ortodoxe Romane. Continue reading →

maine 2 iunie in piata constitutiei, ora 12 – protest pentru pastrarea pietii matache!